In Romania, din Facilitatea de Relansare si Rezilienta de la UE vor ajunge 30 de miliarde de euro pentru Planul National de Relansare si Rezilienta. Este o gura de oxigen nesperata pentru Romania: bani veniti fie gratuit, fie ca si credite ieftine si pe termen lung pentru proiecte de investitii. Aceasta suma reprezinta aproximativ 13% din PIB-ul Romaniei si inseamna ca numai prin efectul direct, tara noastra si-ar putea asigura o crestere a PIB de peste 1% anual pentru urmatorii 10 ani, daca toti acesti bani vor fi atrasi cu succes. Desigur, daca adaugam si efectul indirect, de multiplicare, cresterea anuala a PIB poate fi de 2-3,5% pentru decada urmatoare.
Si in Romania investitiile vor acoperi tot directiile prioritare ale strategiei europene: cel putin 37% in energie regenerabila si 20% in digitalizare. Cu toate acestea, o buna parte din proiectele publice din infrastructura rutiera, sanatate, educatie pot fi ‘adaptate’ astfel incat sa se incadreze criteriilor de alocare de la UE. Astfel, guvernantii estimeaza ca vor aloca 4,4 miliarde euro pentru educatie, in asa fel incat sa poata lansa cu adevarat propunerea presedintelui Iohannis inclusa si in programul de guvernare: Romania Educata. De obicei, educatia primeste din buget ceea ce ramane dupa alocarea catre ceilalti beneficiari; de aceea, posibilitatea de a accesa bani europeni este cruciala pentru accelerarea implementarii acestui program.
3,4 miliarde de euro vor merge catre sanatate. In felul acesta s-ar putea urgenta construirea de noi spitale si modernizarea celor existente cu aparatura de ultima generatie in domeniu. O parte din bani vor fi alocati pentru restructurarea sistemului medical din Romania, aflat in mare suferinta. Din pacate, este nevoie si de vointa politica si determinare pentru a destructura grupurile de interese si clanurile de familie care polueaza sistemul medical romanesc si il fac unul profund corupt si neperformant. Dealtfel aceeasi situatie este prezenta si in educatie, o explicatie clara a esecului de reformare si modernizare a sistemului de invatamant din Romania, precum si a incoerentelor in ceea ce priveste incercarile de schimbare si integrare in lumea moderna. Pentru modernizarea educatiei si a sistemului de sanatate este nevoie atat de investitii, cat si de capitalul uman care sa utilizeze aceste active fixe. De aceea generarea de proiecte care sa fie finantabile la nivelul UE este importanta; dar la fel de importanta este si reformarea sectoarelor respective. Altfel este posibil sa avem in cativa ani spitale moderne prost administrate si lipsite de cadre medicale, caci medicii si asistentele vor pleca in continuare in strainatate. La fel cum este posibil sa reusim reducerea abandonului scolar prin ajutarea materiala directa si indirecta a copiilor si stimularea inscrierii la scoala, dar daca programa de invatamant va ramane una pentru secolul trecut iar cadrele didactice vor fi demotivate si dezinteresate, putine se vor schimba in nivelul real de educatie din Romania.
Infrastructura de transport poate beneficia de pana la 9,5 miliarde de euro. S-ar putea astfel lansa proiectele de autostrazi, dar si retea de cale ferata care sunt prioritare la nivelul infrastructurii integrate europene. Si aici existenta resurselor financiare nu face sa dispara imediat piedicile birocratice care au blocat pana acum rapiditatea proiectelor de infrastructura rutiera. Am vazut chiar in aceste zile din exemplul de la metroul bucurestean, cat de puternica este rezistenta din calea modernizarii si eficientizarii activitatii in acest sector si cata putere au structurile sindicale si politice in performanta companiilor de stat.
Alti 6,8 miliarde de euro sunt disponibili pentru proiecte de mediu. Sub aceasta ‘palarie’ pot fi utilizate fonduri in re-conversia energetica, protectia mediului si recuperarea deseurilor, proiecte de eficientizare energetica a firmelor dar si refacerea infrastructurii energetice de productie si transport, un domeniu unde Romania are mari probleme si care a fost sub-finantat multi ani. Si aici, elementul cheie este calitatea proiectelor si a oamenilor care sa le implementeze cu buna-credinta si gandire strategica.
Diferenta dintre disponibilitatea sumelor, proiecte de succes sau bani aruncati din elicopter si insusiti de cine este mai iute de mana, va sta in vointa politica, determinare si capacitatea de shimbare a oamenilor. Este o oportunitate pe care nu o vom mai avea curand – cu totii speram sa nu mai avem alte crize care sa deschida larg punga UE in viitorul apropiat. Asadar, trebuie sa profitam de aceasta oportunitate.