Facilitatea de Relansare si Rezilienta inseamna 672,5 miliarde de euro, din care 312,5 miliarde in granturi iar restul de 360 de miliarde de euro in credite. Banii respectivi finanteaza proiectul Comisiei Europene, Next Generation EU, proiect lansat pentru a atenua impactul economic si social al crizei de sanatate in tarile membre UE.
Pandemia actuala este un motiv excelent pentru a avansa agenda de reforma si investitii publice pe care liderii Uniunii o aveau in vedere in toate documentele lor strategice. Tarile Europei au ramas in urma in ceea ce priveste competitivitatea in fata Chinei, a SUA dar si a altor zone economice emergente. Cu toate acestea, criza financiara de dupa 2008, criza datoriilor din Grecia, Italia, Portugalia cat si imobilitatea birocratica a structurilor din UE a facut ca trecerea de la planificare strategica la fapte, adica investitii si decizii politice nationale, sa fie foarte dificila, daca nu inexistenta. Alocarea de fonduri catre tarile membre UE cele mai putin dezvoltate – printre ele si Romania – progreseaza inca cu greutate, din cauza lipsei de interes a investitorilor privati si a problemelor privind coruptia si folosirea optima a acestor bani. Este mult mai simplu pentru un investitor sa finanteze proiecte in Germania, Franta sau Olanda spre exemplu, decat in Romania, Bulgaria, Croatia sau Ungaria. Explicatia este simpla: investitia facuta oriunde va rezulta in bunuri sau servicii oferite tot pe piata UE. In schimb, controlul si eficienta sunt mult mai usor de facut in tarile dezvoltate ale Uniunii.
Facilitatea de Relansare si Rezilienta propune si finanteaza in prima etapa doua mari idei: una progresista si una legata de competitivitate. Tranzitia catre o economie verde este propunerea progresista, careia ii vor fi alocate cel putin 37% din fonduri la nivelul fiecarei tari. Trecerea de la folosirea surselor poluante de energie catre altele (mai) curate va insemna o schimbare a structurii economice in UE. Vor fi afectate piete si industrii importante: piata energiei, in mod direct dar si piata auto, a transporturilor, agricultura, turismul in mod indirect. Este greu de crezut ca mediul de afaceri din tarile UE ar fi imbratisat de buna voie, sau din considerente ecologice o tranzitie rapida catre energia verde. Din acest punct de vedere, pandemia va permite alocarea de resure financiare guvernamentale importante catre firmele care au de pierdut pe seama conversiei la surse de energie mai putin poluante. Este pana la urma un instrument de mituire cu bani guvernamentali a mediului privat de afaceri, pentru binele general: o alta demonstratie, daca mai era nevoie, a faptului ca interventia guvernului in societate este necesara.
A doua idee este digitalizarea, efort care va primi minimum 20% din banii alocati in fiecare tara membra. Daca in cazul economiei verzi, reticenta mediului de afaceri este legata in special de costurile implicate, fara un randament al investitiilor pe termen scurt, in cazul digitalizarii toata lumea este de acord ca pentru a ramane competitive pe termen scurt, mediu si lung, companiile private si agentiile guvernamentale au nevoie de investitii in domeniul IT. Totusi, sunt mari piedicile in calea unei integrari digitale: pierderea identitatii nationale, preocupari privind datele personale, spaimele legate de atacuri cibernetice sau inlocuirea oamenilor de roboti si inteligenta artificiala. Este o oportunitate de a realiza investitii pe care mediul privat de afaceri le dorea oricum, din bani guvernamentali – asadar randamentul efotului de digitalizare va fi unul mult mai bun pentru sectorul privat si finantat din bani publici.
In partile urmatoare ale acestei serii de articole voi vorbi depre planul Romaniei de a accesa banii din aceasta facilitate, cat de realist este si care sunt sansele de succes.